Mihai

http://blog.mihaisavu.com/2012/08/10/peter-beagle-ultima-licorna/

Despre “Ultima licornă” a lui Peter Beagle am auzit prima dată acum 20 de ani, într-o tabără de arheologie. Mi-au plăcut atât de mult titlul cărții și pasiunea cu care povestea prietenul meu, încât după 20 de ani recunosc titlul în librărie, o cumpăr și încep să o lecturez.

Licorna este inorogul, animalul mitic cu un corn în frunte care se stinge de singurătate în pădurea fermecată. De sute de ani a auzit oamenii vorbind că este ultima licornă în viață și pornește singură în căutarea semenelor ei, pe teritoriul Taurului Stacojiu. Pe drum întâlnește alte personaje fantastice: vrăjitori, harpii, magicieni. Impresia inițială de basm se schimbă treptat, datorită ironiilor pe care le fac personajele, uneori sarcastice, alteori grotești.

Lectura a mers destul de greu și romanul nu m-a captivat cu adevărat. Nu mi s-a părut binevenită combinația dintre fantasticul prozei și nota ironică, acidă. Ori n-am citit-o eu în cheia potrivită. Cert este că nu am găsit susținerea ficțiunii în realitate (ce stupid!), nu m-am sincronizat cu basmul postmodern. Pe scurt: proză fantastică, simboluri, ironii, aromă de “Alice in Țara Minunilor”.

O carte mare, la propriu și la figurat, centrată pe trei personaje principale: soțul este un model de seriozitate, maturitate, chibzuință, moderație, corectitudine, pe când prietenul său cel mai bun este un rocker rebel, o fire neliniștită și libertină. Femeia se îndrăgostește inițial de rocker care însă nu profită de ea pentru că prietenul lui o place pe tânără și îi lasă să se căsătorească. Povestea prezintă viața acestui trio încă de când erau copii, apoi relația amoroasă dintre ei, căsătoria, mutarea în casa nouă, vecinii, copiii, serviciul, apoi relația extraconjugală a soției cu rockerul, refugiul soțului în muncă, secretara cea tânara care apare. Aparent este o poveste comună, dar e scrisă cu atâta sevă, cu atâta forță, încât trebuie citită. În paralel cartea este și analiza societății americane contemporane. Franzen este unul din cei mai mari scriitori americani contemporani.

A tremendous amount of details and historical data about the sherpas involved in the tragedy on K2. Honestly it did not meet my need for an adventure book nor for a climbing book. It's more like an anthropology and history study about a couple of sherpas in Nepal, tracking down their lives to the childhood. Of course it has its dose of high altitude mountains story but about one third of the book.

Tibi Ușeriu este fără doar și poate o legendă a ultramaratonului extrem la nivel mondial, iar această legendă este concurată dar și potențată de biografia lui de copil chinuit sau de experiența închisorilor.

Crescut fără sprijin, fără modele părintești, fără modele umane de fapt, adolescentul își asumă libertatea deplină prin activitățile în afara legii.

Alergarea vine ca un pansament și tratament al minții omului celui dinainte, urmând ca aceeași alergare să fie posibilă tot datorită minții omului celui de după.

Mi-au plăcut mai ales războiul dintre minte și corp, explicațiile despre anularea minții în perioada detenției și în general încercările de a învinge mintea și de a găsi motivații pentru următorul pas.

În ciuda faptului că Tibi-copilul abia citea în clasa a patra și nu s-a ținut de școală, este cu atât mai surprinzătoare această carte scrisă într-un ritm alert, ca o alergare. Deși nu se spune nimic despre asta, nu exclud posibilitatea ca Tibi Ușeriu să fi avut un ghost writer. Oricum ar fi, povestea lui de viață merită spusă în cel mai bun mod posibil.

I confess, I was captivated by the Lord of the Rings and The Hobbit - the movies. Then I wanted to read the books and I just received The Hobbit this Christmas. It's because of my poor imagination or maybe my age (36), but I did not find the book as fabulous as the movies were. The story and descriptions did not apeal my emotions and fibers as did the movie. Maybe it was a mistake to see the movie first.

Nevertheless it's a good plot, it starts quite intriguing with all those foreign dwarves and Gandalf entering Bilbo's house. The story brings fantastic creatures, mithical characters, epic battles between good people and bad creatures. It talks about courage, friendship, loyalty, heroism, but also about greed.

Althout Tolkien wrote this book for his children, I think he had in mind other stories, this is why some characters or battles are only mentioned but not described. Good for us, among other writings, he wrote the sequel Lord of the Rings.