Storm Front

Pornește cam la 1 /5: clișeu, clișeu, clișeu, nu doar că 100% șablonarde (de la scene, personaje, decor la replici) dar până și fix în ordinea șablon a noir-urilor (ca scene). Groaznic.
Apoi apare elementul fantasy și se înalță spre 4/5, dar tot cade: personaj zân, foarte tare, nedezvoltat; personaj mafiot, foarte tare, nedezvoltat; poveste fantastică destul de bună, dar care se dovedește a fi mai degrabă poleială tot peste un simplu policier; personaj negativ eluziv, interesant ca mister, dar apoi dezamăgitor ca revelație; personaj polițist enervant și șablon, dezvoltat din belșug, personaj duh cu umor de calitate adolescentină, cam dezvoltat și el. Ș.a.m.d.
Și apoi se prăbușește iar, nu la 1/5, ci la -5/5 - o dă din clișee noir în ceva mult mai rău: clișee de Hollywood. Scena cu Dresden și Murphy în laboratorul lui vs. (să zicem ceva negru ca să nu spoilerim) a fost atât de enervant de penibilă, că nu am mai putut continua cartea și am capitulat pe la 80 și ceva %.
Evident, nu voi citi restul seriei. Păcat, căci scriitura lui Butcher e foarte bună, cu tempo excelent și cu atenție la detalii - mi s-a părut un scriitor bun care a scos o carte cel mult mediocră.