John G. Paton

În anul 1606, exploratorul spaniol Fernandez de Quiros avea să descopere un arhipelag de 80 de insule întins pe aproape 725 km în zona Pacificului de Sud. Denumite mai târziu Noile Hebride, insulele erau locuite de oameni a căror existență fusese necunoscută pentru restul lumii vreme de secole la rând. Aveau să treacă 230 de ani până ce doi misionari londonezi să facă prima încercare de a aduce Evanghelia la acești oameni în 1839. Dar ei au fost uciși și mâncați de canibali la doar câteva minute de la debarcare. John G. Paton și soția lui au navigat către aceste insule în 1858. Dar această decizie nu a survenit fără a avea parte de critici. Înainte ca ei să plece în lucrarea de misiune, un prezbiter s-a răstit la John Paton, spunându-i: „Vei fi mâncat de canibali!”, la care Paton a răspuns: „D-le Dickson, ești în vârstă de acum, iar trupul dumitale urmează în curând să fie pus în mormânt, unde va fi mâncat de viermi. De aceea, îți mărturisesc că, dacă pot trăi și pot muri slujindu-L și onorându-L pe Domnul Isus, nu va avea nicio importanță pentru mine dacă voi fi mâncat de canibali sau dacă voi fi mâncat de viermi”. Și Paton nu s-a jucat cu vorbele. El era un om curajos care înțelesese cum să facă lucrarea de misiune când a muri este un câștig. Dumnezeu este suveran, iar Paton știa acest adevăr. El a îndurat suferințe după suferințe și amenințări după amenințări, și pe toate le-a purtat spre gloria lui Hristos.