Legiunea blestemaţilor

Din păcate, fiind prima sa carte, în aceasta nu doar că e cel mai slab ca scriitură, dar și face erori factuale grosolane din care este evident că nu a fost personal pe Frontul de Est* (un exemplu: se retrag pe jos de la Moscova - deci e vorba de dec 1941 - și ajung... lângă Stalingrad. Pe jos. 1000 de km într-un singur marș, iarna. Iar în dec 1941 nemții nu erau nici pe aproape de Stalingrad, unde au ajuns un an mai târziu. Alt exemplu: sunt bombardați și regimentul pierde 600 tancuri. În 1944. Un regiment german cu 600 tancuri - cifra corectă ar fi fost undeva la 120 ideal, iar în 1944 idealul era dus de mult. Amuzant la maxim...)
Din fericire, în restul cărților devine mai documentat și corect istoric (mai puțin ”fantasy”-ul ”Comisarul”, altă carte ridicolă de-a lui), precum și un scriitor mai bun (știu pt că le-am citit deja pe toate de câte 2-3 ori). Și renunță la ploconelile față de învingători (mai ales sovietici) din aceasta.

*biografia sa reală nu e cea trecută la edițiile Nemira, aceea fiind fictivă. De fapt, el a fost agent de informații german în Danemarca, după WW2 a făcut pușcărie din această cauză alături de SS-iștii scandinavi voluntari la nemți, iar cărțile sale sunt poveștile lor (reale) de război, plus doze de ficțiune.