Soldații de zinc

Incoerentă și complet nestructurată. În mod evident autoarea a încercat să dea o tentă literar-artistică... pentru care a primit și un Nobel, de altfel. Numai că eu speram la o carte documentară. Pe deasupra, am rămas cu impresia că a colectat amintirile acestor oameni, dar pe cele de la bărbați nu le-a înțeles, ci doar le-a colecționat ca pe niște insecte ciudate (pe cele de la femei se simte evident că le-a empatizat altfel). Ceea ce mi-a lăsat mai degrabă o senzație de lipsă de respect și de interes cumva extern veteranilor (nu și de prezentare incorectă, cum a mai fost acuzată, ci pur si simplu de nu-prea-înțelegere, poate și din mai slabe calități intelectuale). Ca și Oscarurile, Nobelurile mi se confirmă iar și iar drept excelente... contra-recomandări.