Toată lumina pe care nu o putem vedea

nu credeam că o să îmi placă așa de tare, dar ultimele 25 de pagini m-au distrus. vroiam ca între werner și marie-laure să nu fie nici un amor dar când zice volkheimer “a murit în saint-malo. cred că s-a îndrăgostit acolo”, a fost chiar genial mi-o venit să plâng un pic. vreau să o citesc în engleză.