Calatoria prin Eldorado
Ratings1
Average rating4
15
Ratings1
Average rating4
Tragedia lui Nikolai Vasilievici Sablin nu s-a incheiat dupa eliberarea din Uniunea Republicilor Flamande, cum este parafrazata denumirea URSS in memoriile redactate intr-un stil pe care l-am putea numi de inspiratie krilov-cehoviana. In Romania anilor 1956–1958, a consilierilor sovietici si a ofiterilor de Securitate cu busturile lui Lenin si Stalin pe birouri, intervalul de timp scurs de la finalizarea Calatoriei prin Eldorado pana la noua arestare a autorului, calificarea lui I.V. Stalin drept tar rosu, tiran sau calau sangeros, dezavuarea si condamnarea regimului stalinist inca mai reprezentau o infractiune politica, o blasfemie cu urmari fatale. Memoriile satirice ale lui Sablin, publicate la 60 de ani de la scrierea lor, nu reprezinta numai o descriere a dezumanizarii prin care au trecut autorul disident si cei pe care i-a cunoscut, nu sunt un simplu jurnal al unui supravietuitor al lagarelor sovietice, ci au si o certa valoare literara. - Vadim Guzun
Reviews with the most likes.
Nota nu este pentru calitatea literară a cărții: amiralul Sablin era un om educat, dar nu un scriitor, astfel că scrie la nivel de amiral, nu de Soljenițîn; nici pentru calitatea ei morală: o fi fost el “rus alb” și românizat, dar era totuși aristocrat rus - astfel că are opinii profund antisemite, rasiste, clasiste, uneori xenofobe și mereu crunt de sexiste (mult mai mult decât doar misogine). De fapt, moral nu e cu mult superior opresorilor săi și are același dispreț față de valoarea intrinsecă a ființei umane - doar că, probabil, nu ar fi apelat ca “roșiii” la exterminare, ci doar la exploatarea disprețuitoare a lor. Nota de 5 este pentru acuratețea și umorul negru cu care surprinde o fotografie directă a momentului istoric și a putreziciunii monstruoase a “închisorii popoarelor” (uniunea republicilor flămânde, cum îi zice el), precum și pentru curajul de a scrie acest volum (pentru care a plătit imediat cu viața). Pierde 1 stea (cartea) pentru cei 10% din conținut unde încearcă să scrie ficțiune satirică (aventurile unui oficial sovietic grobian și corupt la Paris) și, după mine, nu-i iese deloc. Oricum, o perspectivă asupra gulagului care le completează foarte bine pe ale lui Soljenițîn, șalamov și Mărculescu.
