Luna ucigașă

nu știu dacă acest fantasy inspirat din Egiptul antic e carte de debut, dar așa se simte.
Jemisin are foarte mult potențial, dar prea puțin control asupra concretizării lui: ritmul scriiturii e prea lent, dar povestea fuge prea repede; începutul atroce de încet, finalul prea abrupt, pe fugă și incongruent cu dezvoltarea de până atunci; exces de mitologie și nume/cuvinte inventate, astfel că deseori nu mi-era clar despre ce citesc; întorsături bune de situație, dar pe un fond de superficialitate a personajelor.
Povestea în sine e foarte bună; i-ar fi trebuit însă spațiu mai mare (cel puțin încă un volum) și ritm mai alert și ar fi fost de 5/5. Dar așa nu e, probabil Jemisin a avut vreun deadline.
Una peste alta, am rămas nehotărât: îmi place Jemisin sau nu? O să mai încerc.