Omul Negru

O carte dură, agresivă, foarte post-cyberpunk la atmosferă/decor, care mi-a plăcut la nebunie! În ultimii ani doar doi autori m-au mai entuziasmat așa tare (Abercrombie cu Prima Lege și Bacigalupi cu Fata Modificată). Ce au în comun cele 3 (și deci e valabil și pt acest volum): atmosfera/situația dură, nasoală, o doză bună de sociopatie la personaje, o cruzime/nepăsare a autorului, personaje masculine foarte puternice (macho care au văzut multe). Plus stilul de scriere alert și fără bla-bla-uri și artistisme. Iar Hock Seng, Logen și Marsalis mi se par similari în faptul că sunt niște supraviețuitori care au trecut de un prag dincolo de care totul se vede altfel. Un fel de dark zen, să zic așa.
Îmi plac foarte mult personajul Marsalis, stilul, lumea și ideea/comportamentul 13-ilor. Plus o tragedie neașteptată și venită din senin (în realitate cam așa vin tragediile). Nu am bănuit twistul explicativ al părții de policier (asta e foarte bine), dar nici nu a fost chiar așa impresionant (asta nu e bine). Nu-mi plac și mă calcă pe nervi divagațiile sociologice/religioase camuflate în dialoguri aride și un conflict fratern prost conturat și gestionat, nici numărul cam mare de personaje, unele neclar definite. Plus o coincidență cam greu de înghițit.
Per total, tot iese de-un 10/10 de la mine. Morgan o să caut și o să mai citesc, asta e sigur.
PS. Am mai citit alte Morgan. Toate sunt doar mediocre.