Războiul Etern

Per total, cel mai bun military scifi (din cele citite de mine) după Infanteria Stelară de Heinlein (incredibil cât îmi place acea carte!). Pe măsură ce-l citeam, aveam o senzație de deja vu și mi-am dat seama că era dublă: 1. de fapt o citisem deja în eng, dar tot am recitit-o cu plăcere și mi s-a părut pasionantă, dovadă a calității textului, dar și a bunei traduceri. 2. citisem recent Scalzi, care îmi dau seama că e o clonă inferioară de Halderman.
Mi-au plăcut: stilul de scriere; faptul că, spre deosebire de Scalzi, care scrie ce-și imaginează caricatural civilii că ar gândi și face militarii, Halderman chiar scrie corect ce simte și gândește un soldat (pentru că a fost); tot spre deosebire de Scalzi și ironic, fiindcă de fapt l-a precedat cu mult, viitorul lui Halderman e mult mai credibil și a îmbătrânit foarte bine; reușește să transmită acea senzație de inutilitate și fatalism ce cuprinde mintea soldaților în războaie; are scene de luptă bine construite și, din nou, credibile; este pesimistă.
Nu mi-au plăcut și de aceea nu are 5 stele: excesul de referiri la sex, Halderman ar trebui să consulte un terapist (nu sunt pudibond, dar față de acțiune s-au simțit ca balast); o serioasă cădere de ritm în a doua jumătate a cărții; trecerea prea grăbită prin unele momente și, per total, scurtimea cărții; exagerarea ideii că războiul se datorează doar complexului industrial, un socialism de anii 60 depășit de realitatea mai complexă de atât, precum și simplismul ridicol al explicației începutului conflictului.
Per total, de-abia aștept să citesc și Pacea Eternă!